Maia Truţulescu poate fi considerată artista cea mai ,,arogantă” a generației sale pentru că stie să întemeieze viziuni sentimentale şi să creeze prețiozități, pornind de la structuri simple de manual. Nu este un caz singular, dar este reprezentativ pentru că dă strălucire elementelor de limbaj,are cheia discursului plastic și știe să versifice invențiile în amestecuri de originalități permanente
Întemeiază grații, are corespondențe absolut esențiale, scrie cronici cu tensiuni sufletești, amplifică detalii, vede culori în zborul fluturelui și mișcări în verdele savant al firului de iarbă.
Maia Truţulescu exercită o dominație severă asupra sălilor de expoziții, cu o ambiție dusă la adolescentă, pentru a rămâne , încă de la primii paşi , un semn pe tărâmul iluzoriu al artelor plastice românești.
Poate îi iese, iar sunetul culorilor ei se va auzii departe… în imagini deja constituite.
Dacă îi iese, sunetul culorilor MAIA poate fi imnul solemn al unei grații.
Florin Preda-Dochinoiu
